Izolantul este o etapă fundamentală a unui ciclu pigmentat, mai ales în cazul utilizării altor materiale decât lemnul. Fiindcă în majoritatea cazurilor este vorba despre materiale compozite care se produc la nivel industrial, acestea se obțin prin amestecarea și presarea masei lemnoase. Masa lemnoasă este combinată cu diverși lianți și adezivi chimici și poate conține diverse substanțe și impurități care pot dăuna sau chiar compromite în totalitate atât rezistența, cât și aspectul unui finisaj obținut prin vopsire.

În cazul suportului lemnos, ne confruntăm cu prezența diverselor substanțe extractive sub formă de sevă, rășini și chiar săruri, atunci când vorbim de esențe de lemn exotic. Există un risc permanent ca aceste substanțe să migreze în suprafață prin straturile de grund și lac și în felul acesta să deterioreze în timp culoarea și aspectul estetic. În același timp, acest fenomen poate să reducă dramatic performanțele și rezistența mecanică a finisajului. Pelicula de vopsea și grund se poate deteriora prin crapare, să se exfolieze sau să blocheze polimerizarea în sine, sau suprafața poate rămâne lipicioasă cu aspect de vopsea umedă.

Pentru prevenirea potențialelor defecte menționate mai sus, fie pentru eliminarea acestor riscuri, au fost studiate diferite tipuri de izolanți specifici pentru fiecare aplicare în parte. Deși diversitatea izolanților este relevantă tocmai pentru că mereu discutăm despre suport diferit, mai degrabă este necesar să conștientizăm importanța aplicării izolantului.

Izolantul are capacitatea de umectare și penetrare a suportului cu scopul de a crea o ancorare cât mai bună la suport. O altă utilitate a izolantului este de a izola și de a crea o barieră în ambele direcții: o dată blochează migrarea substanțelor extractive către suprafață pentru straturile succesive de grund și lac, iar pe de altă parte blochează solvenții sau apa să pătrundă în masa materialului în timpul aplicării finisajelor.

Tot izolantul oferă o aderență performantă la suport. Această proprietate este creată de puterea de polimerizare superioară și în consecință rezultă o legătură mecanică foarte puternică.

Când vorbim de suportul lemnos sau cel compozit, umiditatea și solicitările mecanice, mai ales pentru elemente asamblate sau îmbinate, sunt factorii de stres. În consecință, aplicarea izolantului are proprietatea de a crea o peliculă elastică extrem de necesară pentru suprafețele solicitate termic sau supuse mișcărilor dimensionale.

Pentru acoperirea canturilor sau a zonelor frezate ale MDF-ului s-au creat izolanți speciali pentru suportul MDF. O altă proprietate a izolantului este de a facilita procedura de șlefuire cu scopul de a asigura aderența la următoarele straturi. În altă ordine de idei, izolantul îndepărtează eventualele defecte și porii din MDF. Această caracteristică asigură controlul mai bun asupra timpilor și a calității lucrării, dar și un consum redus de materiale abrazive.