Suprafețele din lemn destinate exploatării în interiorul încăperilor, după ce au fost băițuite sau tratate pentru efecte naturale, trebuie protejate prin lăcuire. Această etapă, pe lângă protecția mecanică, contribuie la efectul final pe care îl vom obține aplicând straturile transparente.

Pentru realizarea majorității ciclurilor transparente, primul material pe care îl aplicăm după baiț este grundul. Grundul pentru lemn are funcții multiple și, pentru că acordăm anumite priorități aspectelor fizico-mecanice pe care acesta în general le asigură în cadrul diferitelor aplicații, el vine într-o gamă foarte variată de calități și specificații.

Funcțiile principale pe care le îndeplinește un grund transparent sunt următoarele:

• Transparența: fundamentală în cazul culorilor vii și intense, mai ales când finisajul presupune un aspect plin care se obține prin aplicarea mai multor straturi succesive de grund.
• Aderenta la suport: în cazul esențelor foarte compacte sau a suprafețelor destinate unui trafic sau uzurii intense.
• Elasticitatea peliculei: pentru suprafețe solicitate termic sau supuse mișcărilor dimensionale datorită umidității sau solicitărilor mecanice. Mai ales pentru elemente din lemn asamblate sau îmbinate.
• Acoperirea: care este strict legată de conținutul de corp solid pentru umplerea porilor și crearea aspectului de finisaj plin.
• Capacitatea de umezire a suportului: care contribuie la aderență, dar și asigură o bună definiție a porului la finisaje de acest gen, cât și la menținerea vivacității culorii.
• Verticalitatea: rezistență în verticală în momentul aplicării pentru suprafețele complexe, tridimensionale care au laturi ce inevitabil sunt în poziție verticală în momentul vopsirii, cu scopul de a avea aceeași cantitate aplicată pe toate laturile, indiferent de poziție în momentul finisării.
• Șlefuibilitatea: pentru a facilita procedura de șlefuire cu scopul de a asigura aderența pentru următoarele straturi, îndepărtarea eventualelor defecte și a porilor de lemn. Această caracteristică asigură controlul mai bun asupra timpilor și calității lucrării, dar și un consum redus de materiale abrazive.
• Rezistența la supraplicare: mai ales în cazul ciclurilor lucioase sau a ciclurilor mixte unde grundurile și lacurile din anumite motive fac parte din familii diferite de produse. Această rezistență se manifestă prin tenacitate, felul în care grundul uscat și șlefuit rezistă la solvenții prezenți în straturile succesive de grund sau lac aplicate, modul în care rezistă la tensiunile de suprafață care apar în momentul în care stratul superior se usucă și tinde să-și modifice suprafața, exercitând o tensiune asupra grundului. În caz de rezistență insuficientă, suprafața finală poate apărea denivelată, torsionată, lăsată, pentru care folosim termenul de suprafață "mișcată".
• Rezistența la îngălbenire: pentru a păstra cât mai lung timp efectul de culoare originală a fibrei de lemn și a baițului. Aceasta, printre altele, permite și execuția lucrărilor de reparație sau completare în cazul mobilierului modular fără de a avea diferențe de culoare dacă aceste lucrări se efectuează după intervale mari de timp de la finisarea originală.